Mi-am gasit rostul in viata asta! Cum ar fi daca mi-as lasa persoana mea cea mica si infecta deoparte si as incerca sa-i vad si pe ceilalti? Ce-ar fi sa nu mai imi plang de mila in fiecare sfanta zi si sa vad si partea buna a lucrurilor?! DEci, linia de baza e ca nu am eu un rost pentru mine pe lumea asta, repet, ci tot ce fac trebuie sa fac avand in vedere dorintele celorlalti. Pentru ca eu nu insemn nimic fara ceilalti! Nimeni nu o sa ma laude, critice, apere sau incurajeze daca eu nu fac ceva sa merit asta... Si deocamdata tot ce fac este sa-i indepartez pe toti de mine...pe toti...si pe cei care nu ma folosesc... Am fost la o piesa de teatru azi..."Femeie, doar femeie!" Trist...iar plang..tot ma intristeaza! Dar cel mai mult ma doare ca nu am schimbat destinul nimanui. Nimeni nu se gandeste noaptea la mine ca la "ea". Ce mai, nimeni nu-si aminteste de mine nici macar a doua zi! N-am trait niciodata "fiorul" ala. N-am avut niciodata o "dragosteala" tampeasca in adolescenta! Nu m-am pupacit prin parcuri sau pe toate drumurile cu nimeni pentru simplul motiv ca nimeni nu ma vrea! Si asta-i cel mai trist. Daca nu ma aranjez, nu zambesc catre ei, nimeni nu observa ca, de fapt, langa ei exista o persoana de gen feminin care are nevoie de ceva de la ei. Acuma nu-mi doresc luna de pe cer. Vreau si eu sa stiu cum e sa gusti o clipa de fericire...sa am la ce sa ma gandesc...sa am de ce sa plang, da, sa am un motiv pentru care sa ma intristez dintr-o data, sa stiu de ce imi tremura vocea si ma podidesc lacrimile! Ma poate auzi cineva? NU. Se pare ca-s invizibila si ca asa voi ramane toata viata! Deci altul e rostul meu pe pamant: sa-i fac pe ceilalti fericiti, mai ales pe cei din familia mea! Ca pot fi foarte dura cu ei/ele. Mai mult ele. Si nu pentru ca nu le-as iubi, ci pentru ca Invidia are un loc foarte important in sufletul meu. De fapt, sunt 90 % invidie si restul e ura, dispret cica pentru cei ce se iubesc sau macar se prostesc pe tema asta, cand de fapt... Vreau o privire gen Darcy din "Pride & prejudice", vreau, vreau si gata! Si daca vreau ce? O s-o am? Ha ha ha!!! Esti doar o proasta ce-si face iluzii ca dragostea mai poate veni pe un cal alb ca un fat frumos. Trezeste-te!

Traiesc intr-o lume infecta. O lume care si-a pierdut valorile morale, principiile, care se compromite, o lume desfranata, fara frica de Dumnezeu. Nu stiu cat voi mai rezista! Trebuie sa scap, sa lupt sa ies la lumina.Simt ca orice as face nu pot depasi conditia asta de om pocit. mi-e frica sa nu cedez....sa nu devin unul de-al lor. Asta ar fi cea mai dura, cea mai groaznica pedeapsa. oO lume abjecta! Oare doar azi e asa? Sau oare asa e tot timpul si pana azi am fost prea oarba ca sa observ? Mocirla.......asta vad!!!

Ma doare tot shi nimik! Ma doare dimineatza, ma doare k nu pot sa ma atashez d nimik shi k nimik nu s atasheaza d mine; ma doare ploaia, soarele, norii shi cerul albastru, stelele, luna, gunoiul d p strazi, lumina felinarelor, copacii goi d frunze.....
Shi tot c ma alina-i somnul....pt. k atunci nu simt nimik.
Ma doare k Adi face c vrea, k Co nu...
Ma doare sa shtiu k oricat m-ash zbate, n-ash ajunge prea departe....shi cat chin...dar chin binemeritat.
Shi tot ce-ash vrea ar fi sa pot fugi p campia aia a mea, necalcata d picior omenesc, cu iarba pan`la brau, cu flori colorate care sa..... ma doara....shi un drum lung....lung....atat d lung inkat sa ma doara.
Shi-mi vine sa plang....k lacrimile mi-ar domoli durerea......sau ar accentua-o?! Okii tulbutri ma dor, goblenu` necusut ma striga, cursurile pierdutema keama, dar eu sunt surda la tot shi la toate.
Aud, dar nu vreau sa ascult; vad, dar nu vreau sa disting...k ma afund, k prapastia s deskide mai larga shi mai larga....
Shi ma scufund in acea dulce nepasare.....indiferentza-shi face lok.....: VICTORIE!!!!!!!!!!